Voi vorbi în acest “eseu” (de fapt, un articol de blog) despre ce înseamnă conceptul de vizual spațial și auditor secvențial. Cred că este bine să precizez de la bun început că nu există o tipologie “mai bună/mai cu moț decât alta”, ci fiecare tipologie în parte prezintă avantaje și dezavantaje.
În 1983, Howard Gardner a publicat cartea Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, o carte în care autorul trece în revistă 8 tipuri de inteligență. Până atunci, mai toată lumea trăia cu impresia că inteligența se rezuma strict la inteligența logico-matematică. Până în ziua de azi, foarte mulți ignoranți consideră că o persoană “inteligentă” este strict acea persoană cu scoruri mari la teste de inteligență bazate strict pe măsurarea inteligenței logico-matematice. Așadar, multe din aceste teste IQ (testele psihometrice) măsoară doar anumite aspecte care țin de inteligența lingvistică/logică (și puțin de cea spațială). Maximum 3 tipuri din cele 8 tipuri de inteligențe! Dați-mi voie să mă îndoiesc de relevanța lor. Consider aceste teste depășite de contextul actual și de modul rapid în care avansează ființa umană la nivel de procesare a informației. În trecut, testele IQ au fost concepute având la bază…eugenia. Mai târziu, un alt scandal a zguduit lumea civilizată – studiul Curba lui Gauss: Inteligenţa şi structura pe clase în America (Herrnstein & Murray, 1994).
Propun să luăm toate cele 8 inteligențe pe rând și să le dezvoltăm puțin.
Inteligența verbală/ lingvistică
Caracteristici – o bună capacitate de a povesti oral și în scris; talent poetic, ușurință în a învăța limbi străine, pasiune pentru citit, capacitatea de a dezlega cu ușurință cuvinte încrucișate, vorbire cursivă, vocabular amplu, expresivitate și umor în povestirea orală/scrisă, o bună memorie pentru date, nume etc. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: scriitori, poeți, traducători, lingviști, oratori etc.
Inteligența logico–matematică
Caracteristici – capacitate de calcul/abilitate înaltă de a lucra cu concepte matematice/ științifice, logică, gândire secvențială, în etape, capacitate de analiză, traducerea unor concepte în formule, descoperirea unor tipare, capacitate de schematizare, pasiune pentru jocuri de strategie, rezolvarea problemelor matematice/ exercițiilor cu un grad de complexitate ridicat. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: persoane din sfera științelor exacte, matematicieni, fizicieni, economiști, ingineri etc.
Inteligența vizual-spațială
Caracteristici – capacitatea de a gândi tridimensional (gândirea în imagini – viziune în spațiu), capacitatea de a te orienta în spațiu, capacitatea de a reproduce cu acuratețe, în trei dimensiuni, ființe/obiecte din memorie, sensibilitate ridicată la culori și forme, abilități înalte în sfera artelor plastice (desen, pictură, grafică, sculptură etc.), abilități înalte în sfera geometriei. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: arhitecți, pictori, sculptori, ingineri, marinari, regizori etc.
Inteligența muzicală
Caracteristici – capacitatea de a indica tipare ritmice, sensibilitate înaltă la sunet și ritm, abilitatea de a compune melodii, ușurință în a lucra cu o partitură muzicală, capacitatea de a folosi un instrument muzical cu ușurință etc. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: muzicieni, compozitori, DJ etc.
Inteligența corporală sau kinestetică
Caracteristici – capacitatea de a utiliza mișcările corpului/limbajul corpului pentru a rezolva probleme sau pentru a exprima anumite trăiri. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: coregrafii, balerinii, dansatorii, atleții, actorii de pantomimă, chirurgii, artizanii (olarii) etc.
Inteligența interpersonală (Inteligența Emoțională)
Caracteristici – capacitatea de a lucra foarte bine cu oamenii, de a empatiza cu ei, capacitatea de a comunica verbal/paraverbal/nonverbal într-un mod inteligent, capacitatea de a înțelege obiectivele/motivațiile celor din jur, extraversiune etc. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: politicienii (persuasiunea), oamenii de vânzări, profesorii, asistenții sociali/medicali medicii, mentorii spirituali etc.
Inteligența intrapersonală
Caracteristici – introversiune, spirit reflexiv, bună capacitate de autoevaluare, capacitatea de a învăța foarte bine de unul singur. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: filosofi, cercetători, psihologi, scriitori etc.
Inteligența naturalistă
Caracteristici – pasiune pentru statul în aer liber și pentru călătorii, dragoste pentru natură, pentru animale, pentru grădinărit, o bună capacitate în recunoașterea faunei și florei, capacitatea de a realiza proiecte foarte bune la științe naturale etc. Câteva exemple de persoane cu o astfel de inteligență: biologi, botaniști, agricultori, ecologiști etc.
(Un tip de inteligență mai puțin dezvoltat de Gardner este inteligența morală sau existențială – marile întrebări ale existenței: de ce suntem aici? Cine suntem? De ce murim? Etc. Așadar, am putea spune că până acum s-au identificat 9 tipuri de inteligență și că acest proces este în derulare – cu siguranță vor mai fi descoperite și altele).
Dacă tot am trecut în revistă inteligențele multiple ale lui Gardner, să ne întoarcem la vizualii spațiali și la auditorii secvențiali.
Părerea mea este că școala românească este concepută pentru auditorii secvențiali. Adică pentru acei copii care gândesc în cuvinte, în etape – secvențial. Atunci când spui unui copil auditor secvențial cuvântul pisică, acesta va avea în minte cuvântul pisică. În schimb, un vizual spațial va avea în minte imaginea pisică. Așa cum apare ea în realitate. Tridimensională.
Copilul auditor secvențial pornește de la ușor spre greu, rezolvând problemele în etape. Copilul vizual spațial are o abordare holistică a problemei respective și prelucrează informația instantaneu. Din acest motiv, poate părea “lent” unor profesori, iar asta doar pentru că acel copil are nevoie de timp pentru a traduce rezultatul-imagine în cuvinte. La polul opus, auditorul secvențial gândește mai încet tocmai pentru că trebuie să înțeleagă toate etapele.
Majoritatea copiilor “gifted” în anumite arii de activitate sunt vizuali spațiali. Potrivit specialiștilor în educația “gifted”, acest stil vizual este fie ereditar, fie reprezintă modalitatea de a “compensa” anumite probleme legate de nas, urechi și gât în copilăria mică.
“Gandirea vizual spatialilor este complexa, bogata, structurata, detaliata si imaginativa. La ei informatia este prelucrata instantaneu, doar privind cadrul general. Auditor secventialii gandesc mult mai incet deoarece fiecare cuvant trebuie procesat in ansamblul propozitiei, iar informatia nu poate fi procesata pana cand intreaga propozitie nu a fost auzita. Daca comparati o pictura cu descrierea verbala a unei picturi veti gasi diferenta.” [1]
Stilul de predare care predomină în școlile din România este stilul expozitiv-reproductiv. Un vizual spațial va ”muri de plictiseală” la o astfel de lecție/curs bazate pe acest stil. Și pentru că lecția nu-i stârnește în niciun fel curiozitatea, vizualul spațial va începe să nu mai participe la activitățile din clasă, va neglija materiile plictisitoare și va fi astfel declarat un copil-problemă sau un copil “slab”. Însă copilul respectiv nu este deloc slab, ba mai mult, s-ar putea să fie peste media clasei. De multe ori profesorii înțeleg asta, dar îl vor izola și mai mult (de regulă un vizual spațial va contesta autoritatea oricui dacă este forțat să accepte de-a gata ceva, fără a fi trecut acest ceva prin filtrul său critic – vezi eternele cursuri dictate/diversele teorii aparent “bătute în cuie” sau comentariile de la literatură care sunt musai de tocit cuvânt cu cuvânt și apoi reproduse fidel). Astfel de strategii didactice pur și simplu nu funcționează cu un vizual spațial sau cu un kinestetic!
Atât vizualii spațiali, cât și kinesteticii sunt foarte frustrați de metodele de predare folosite în actualul sistem de învățământ. Auditorii secvențiali o duc ceva mai bine – în definitiv, sistemul a fost creat pentru ei. Gândirea lor este convergentă, pe când gândirea unui vizual spațial este divergentă (creativă).
Copiii vizuali spațiali cu potențial – dacă au noroc – ajung pe la vreo școală Waldorf sau la unul dintre puținele centre din România care se ocupă cu „gifted education” . Însă majoritatea acestora învață în sistemul normal, la școli obișnuite unde le sunt neglijate darurile specifice dimensiunii vizual-spațiale. În sistemul de stat sunt foarte puține cadre didactice cu o formare serioasă în domeniul inteligențelor multiple, iar identificarea acestor elevi cu potențial ridicat în diverse domenii este foarte dificilă. Pe lângă acest aspect, învățătorii/profesorii se confruntă și cu aceste clase supraaglomerate, fiind aproape imposibil să faci performanță cu toți cei 30-35 de elevi (sau să ai timpul necesar pentru a descoperi “talente”). Testările care se fac pentru a descoperi copiii “gifted” în școlile din România sunt (din câte știu eu) inexistente. Există în schimb această platformă unde vă puteți testa copiii(până în 14 ani cred) gratuit: http://mintistralucite.ro/.
Atenție! Nu este vorba de clasicul test psihometric care testează strict inteligența logico-matematică.
Iată și un ghid cu principalele trăsături ale unui copil “gifted” vizual spațial sau kinestetic. Citiți-l cu atenție. Este foarte util.
http://mintistralucite.ro/copil-gifted/cum-recunosti-un-copil-supradotat/
De precizat aici un alt aspect interesant: rezultatele unor experimente în care s-a folosit imagistica prin rezonanță magnetică RMN pentru a identifica diferențele de structură în creierul non-artistic și în cel artistic.[2]
Ce au făcut oamenii noștri de știință: au luat un grup de studenți artiști (de la Arte Plastice) și un grup de studenți non-artiști și i-au pus să deseneze diverse chestii în timp ce le scanau activitatea cerebrală/creierașul. Ce au descoperit: o creștere a densității materiei cenușii în cerebelul anterior stâng, girusul frontal medial drept și precuneusul drept la studenții artiști (știu, sunt denumiri ciudate dar asta e! – știința e știință). La studenții non-artiști nu s-au depistat aceste modificări.
Aceste regiuni sunt implicate individual în controlul mișcărilor de precizie (important pentru mișcările mâinilor în desen), memoria procedurală (memorie implicită / non-declarativă pentru aptitudini și proceduri) și imagini vizuale (o abilitate care vă ajută să vă imaginați și să manipulați obiecte și scene în ochiul mintii) – vezi articolul citat mai sus.
Așadar, creierul indivizilor cu abilități artistice plastice (vizuali spațiali) este diferit. Nu mai bun și nici mai rău, ci doar diferit.
Știința nu a rezolvat totuși misterul acestei modificări în structura creierului artistic – este ceva înnăscut sau s-a dezvoltat prin practica constantă a activităților plastice (desen/pictură/sculptură) din timpul copilăriei? Încă nu avem acest răspuns.
Un alt aspect care ține de percepția diferită a creierului artistic și a celui non-artistic este acesta: artiștii pur și simplu percep lumea în mod diferit comparativ cu non-artiștii. Într-un studiu publicat de Stine Vogt și Svein Magnussenô în revista Perception, (Expertise in pictorial perception: eye-movement patterns and visual memory in artists and laymen, 2007), autorii au analizat (prin intermediul unui “eye-tracker”) mișcările ochilor unor artiști și non-artiști atunci când li se cere să privească o poză. Iată și rezultatul:
(sursă foto Stine Vogt și Svein Magnussenô)
Imaginea din stânga prezintă modul în care percepe un non-artist realitatea dintr-o fotografie, iar imaginea din dreapta prezintă modul în care percepe această realitate un artist. Cred că cele două imagini vorbesc de la sine…
Concluzii: este bine să fii un vizual spațial? Este absolut minunat în măsura în care există școli care să te ajute să te dezvolți armonios. Desigur, există școli vocaționale. Dar eu nu mă refer la asta. Până ajunge bietul copil la o școală vocațională (unde s-ar putea să existe același stil de predare expozitiv-reproductiv) îl mănâncă sfinții…Eu mă refer la metode de predare gândite (și) pentru vizualii spațiali. Nu doar pentru auditorii secvențiali, adică acei elevi disciplinați, obedienți, care nu contestă niciodată cunoștințele livrate de profesori.
Testați-vă copiii! Nu aveți nimic de pierdut.
Dacă aveți un copil pasionat de artă/științe umaniste nu-l forțați să meargă spre științe exacte, iar dacă aveți un copil pasionat de științe exacte nu-l forțați să meargă spre artă/științe umaniste. Ambele domenii sunt frumoase și utile și fiecare om are un loc sub soare. Până una alta, numai bine și gândiți în imagini (cei care puteți) …:)
[1] Sursă citat: vezi mai multe informații despre copiii auditori secvențiali vs. copiii vizuali spațiali aici http://www.supradotati.ro/gifted-education/modul_c/page_08.htm.
[2] Consultă Rebecca Chamberlain et. al., Drawing on the right side of the brain: A voxel-based morphometry analysis of observational drawing, în NeuroImage, Volume 96, 1 August 2014, Pages 167-173