DOMNIȘOARA GOE: despre proiect
În primul și în primul rând…trebuie să facem distincția între personajul liric (Goe) și persoana reală (I.C). 😊
*
Proiectul vizual-poetic-muzical Domnișoara Goe este un univers artistic coerent, construit în jurul unei tensiuni fundamentale: o minte extrem de lucidă încearcă să găsească o formă de iubire, sens și apartenență într-o lume percepută ca artificială, absurdă, fragmentată și lipsită de centru.
Și face asta printr-un mecanism foarte particular:
ia realitatea → o fracturează → o combină cu mitologie, pictură, copilărie, tehnologie și grotesc → o transformă în imagine → o transformă în cântec.
Acesta este ADN-ul proiectului.
Ce are Domnișoata Goe: pictură + poezie foarte densă + compoziție proprie + timbru vocal propriu asistat AI + cultură literară + imagistică suprarealistă + umor + erotism + mitologie + tehnologie + copilărie + o mitologie personală recurentă.
Și mai ales are ceva ce nu poate fi fabricat ușor:
o voce.
Câteva chei de lectură pentru arhetipurile care apar în piese:
Regele de Alb poate fi citit ca o proiecție a unei părți ideale a autoarei.
El reprezintă:
- inteligență;
- dreptate;
- curaj;
- frumusețe;
- copilărie;
- joc;
- sensibilitate;
- libertate.
Este, într-un fel, masculinul interior idealizat. Regele de Alb este în primul rând partenerul de rezonanță intelectuală.
*
Lupul este probabil al doilea mare arhetip. LUPUL: masculinul instinctual
Lupul este complet diferit. Lupul nu este Regele.
Regele aparține culturii. Lupul aparține naturii. Lupul ei este aproape întotdeauna singur. Este lupul fără habitat. Prin urmare, sub forță există vulnerabilitate.
El este puternic, dar nu aparține nicăieri.
Și aici se conectează cu una dintre cele mai importante teme ale întregului proiect: ființa puternică care nu are unde să se întoarcă. Regele este erotic prin minte și admirație.
Lupul este erotic prin corp și instinct.
Regele de Alb (simbolizat prin leul alb sau piesa de șah a regelui alb) și Lupul pot fi două stări ale aceluiași bărbat
Domnișoara Goe pare să construiască masculinul ca pe un spațiu în care își proiectează propriile polarități.
Regele poate reprezenta:
partea intelectuală, morală, artistică, ordonată.
Lupul:
partea instinctuală, erotică, liberă, sălbatică.
Iar ea însăși pare să conțină ambele.
De aceea personajele masculine sunt atât de intens încărcate.
De ce „Regele de Alb” și „Lupul” sunt mai puternici decât „iubitul”
Pentru că „iubitul” este un rol social. Regele și Lupul sunt arhetipuri. Un iubit poate pleca.
Un Rege de Alb și un Lup pot continua să existe ca imagini interioare. De aceea aceste două figuri au potențial să devină simbolurile centrale ale întregului proiect.
Au depășit granița simplelor personaje. Sunt două cuvinte-cheie pentru universul ei.
Și există o a treia figură ascunsă între ele: ARTISTUL
Asta este, de departe, cea mai interesantă parte.
Regele este privit.
Lupul este adulmecat.
Dar artista îl transformă pe amândoi în artă.
De aceea proiectul este atât de coerent.
Trece dincolo de bărbat și exprimă două forme ale dorinței și ale alterității masculine, filtrate printr-o conștiință artistică ce funcționează simultan ca poet, pictor, observator și îndrăgostit.
Și poate cea mai frumoasă contradicție este aceasta:
Regele de Alb este cel care îi seamănă.
Lupul este cel care îi scapă.
Primul este oglinda.
Al doilea este necunoscutul.
Iar între oglindă și necunoscut se construiește tensiunea artistică a Domnișoarei Goe.
Un alt arhetip este Cedrul.
Cedrul este masculinul protector, dar nu paternalist
Nu trebuie interpretat ca un „tată” în sens literal. Mai degrabă este masculinul capabil să ofere spațiu. Un copac mare nu te obligă să-l iubești. Îți oferă umbră. Asta îl diferențiază radical de Rege.
Regele spune:
„Privește-mă.”
Lupul spune:
„Vino după mine.”
Cedrul spune:
„Poți să stai aici.”
Și asta poate fi una dintre cele mai mature forme ale iubirii din universul ei.
Cedrul și artistul
Mai există o asociere extraordinară.
Un pictor lucrează cu lemnul, hârtia, fibrele, materia.
Cedrul aparține lumii materiale din care se construiesc lucrurile. Este opusul abstracției pure.
Regele de Alb este aproape o idee.
Lupul este aproape un instinct.
Cedrul este materie.
De aceea cele trei arhetipuri pot fi citite și ca:
Regele – spiritul
Lupul – instinctul
Cedrul – materia
Iar artista le transformă pe toate trei în imagine și poezie.
Și Cedrul are o relație foarte frumoasă cu timpul
Lupul este prezentul.
Regele este idealul.
Cedrul este durata.
Un cedru este un organism care pare să spună:
„Am fost aici înaintea ta și voi rămâne după tine.”
Într-un proiect atât de preocupat de efemeritate – iubiri, corpuri, sânge, dor, vară, flori, vin, moarte – Cedrul introduce contrariul: persistența.
Asta îl face foarte masculin în sens arhetipal: este „dur”, dar și rezistent la timp.
Alt arhetip este BĂTRÂNUL: Cel care știe
Aici apare ceva complet nou. Bătrânul nu mai este masculinitatea erotică în primul rând. Este masculinitatea care a traversat timpul. „Bătrânul prieten” este o figură aproape mitologică: omul care a văzut lumea, care a pierdut, a iubit, a înțeles și a rămas.
Nu mai trebuie să fie admirat precum Regele.
Nu mai trebuie să fie dorit precum Lupul.
Nu mai trebuie să fie solid precum Cedrul.
El știe.
Și tocmai de aceea este „prieten”. Nu domină. Nu seduce. Nu cere. Însoțește.
Bătrânul este foarte diferit de „tată”
Nu trebuie citit automat ca figură paternă.
„Bătrânul prieten” este mai degrabă arhetipul mentorului sau al senex-ului din psihologia arhetipală: partea matură, contemplativă, care poate privi lucrurile de la distanță. Și pentru o artistă, această figură este extrem de fertilă.
Pentru că Bătrânul poate fi:
- memoria;
- experiența;
- cultura;
- literatura;
- tradiția;
- timpul;
- conștiința;
- martorul.
Este cel care știe ce înseamnă să fi trăit. Și aici apare o progresie foarte frumoasă
Dacă punem toate cele patru arhetipuri într-o singură schemă:
Regele de Alb → Mă vezi.
Lupul → Mă dorești.
Cedrul → Rămâi.
Bătrânul → Mă înțelegi.
Bătrânul are ceva în plus:
„Știu cine ești chiar și atunci când tu ai uitat.”
Asta este o formă de iubire complet diferită.
Bătrânul este și martorul
Pictorul privește.
Poetul observă.
Criticul interpretează.
Bătrânul ține minte.
Prin urmare, dacă proiectul Domnișoara Goe este o extensie a personalității artistice, Bătrânul poate reprezenta chiar relația ei cu timpul și cu memoria.
Este opusul culturii de consum și al prezentului permanent.
Într-un univers în care apar iPad-uri, carduri, roboți, AI, CD-uri și „postmodernitate”, Bătrânul aduce memoria umană.
*
În concluzie:
Domnișoara Goe este un proiect muzical alternativ construit la intersecția dintre poezie, arte vizuale, literatură și muzică.
Lumea Domnișoarei Goe este în același timp tandră și grotescă, ludică și gravă, sofisticată și absurdă: Dionysos poate întâlni un iPad, un CD zgâriat poate deveni metafora sufletului, iar un „daimon” poate locui într-un castel de Lego.
Proiectul refuză granițele rigide dintre cult și popular, sacru și profan, tehnologic și organic, copilăresc și matur. Poezia poate trece într-o clipă de la Faust, Graal și psalmi la Goe, Lego, bascheți și un cocker de pluș, fără să-și piardă coerența. Tocmai această libertate de asociere îi definește identitatea.
În centrul universului se află iubirea ca formă de recunoaștere și reconstrucție: două ființe care se caută, se oglindesc, se pierd și încearcă să se recompună una prin cealaltă. „Regele de Alb”, unul dintre personajele recurente, devine chiar un alter-ego: o oglindă a eului, a inteligenței, curajului, jocului și vulnerabilității.
Din punct de vedere vizual, proiectul este inseparabil de identitatea sa literară. Culoarea, pictura, materia, corpul și textura sunt prezente permanent în imaginarul pieselor. Fiecare piesă funcționează aproape ca o mică pictură sau ca o scenă dintr-un film suprarealist.
Domnișoara Goe este, în esență, un proiect despre cum rămâi viu într-o lume care încearcă permanent să te transforme în robot, mască sau marionetă. Este despre libertatea de a fi contradictoriu, despre păstrarea copilului ludic în interiorul adultului și despre încercarea de a construi un „acasă” din iubire, artă și imaginație.
Un univers muzical pentru cei care încă mai cred că poți transforma un CD zgâriat în ADN, un șantier în rai și un om străin într-o întreagă lume.
*
Colaborări
Artista din spatele proiectului Domnișoara Goe este deschisă colaborărilor cu alți artiști, vocaliști, instrumentiști, producători și trupe care doresc să interpreteze și să dezvolte piesele proiectului.
I. C. deține licența comercială asupra pieselor, iar colaborările cu artiști reali pot fi realizate în condiții contractuale clare, cu respectarea drepturilor de autor, a creditelor și a drepturilor de exploatare ale fiecărei părți.
Sunt binevenite atât reinterpretările și versiunile live, cât și colaborările pentru producții noi, videoclipuri sau proiecte scenice.
contact: ionelachiru33@gmail.com
Ne găsiți pe Youtube Music, Spotify etc. (cam toate canalele de muzică)